Calderon 22 – arhitect Jean Krakauer

Trec des pe strada Jean Louis Calderon si mereu ma opresc timp de cateva secunde sa admir casa de la nr.22. E una dintre cladirile pe care le iubesc cel mai mult in Bucuresti si de fiecare data ma intreb cat va mai sta in picioare. Bulina rosie e arborata amenintator deasupra intrarii, cateva aparate de aer conditionat desfigureaza fatada, tencuiala a cazut la colturi, tamplaria originala a fost inlocuita cu “termopane” in varii culori. Cu toate astea, ramane o cladire splendida, ce rezista mandra unor astfel de “imbunatatiri”. Si din nou ma gandesc: pacat! Pacat ca incet, incet, multe din casele superbe ale Bucurestiului isi gasesc sfarsitul in numele progresului, pacat ca nu stim sa le apreciem, pacat ca nici macar nu le cunoastem, ca sa ni le putem aminti atunci cand nu vor mai fi.

Asa ca azi m-am hotarat: o sa ramana aici! Cateva imagini, cateva randuri, mult mai putin decat mi-as dori, in mod cert mai mult decat nimic. Din fericire numele arhitectului apare gravat pe fatada, asa cum, in traditia vremii, multe dintre cladirile de valoare purtau semnatura celui care le-a conceput. Spun din fericire pentru ca, altfel, nu as fi avut absolut nici o informatie de la care sa pornesc.

Jean Krakauer s-a nascut in Bucuresti in 1910, a urmat cursurile Universitatii de Arhitectura Ion Mincu si a absolvit in 1934, continuandu-si apoi studiile la Sorbona. A inceput sa profeseze ca arhitect in Romania, proiectand vile in Bucuresti si Sinaia, cladiri de locuinte colective si cladiri publice. Printre clientii sai: Judecator Ion Simionescu Anastasiu, Elsa Simonescu, Consilier Ilie Nicolaescu, Capitan Radu Octavian, Dna. Ortansa Satmary. Cel mai probabil, unuia dintre aceste nume i se poate atribui si imobilul din Calderon 22, majoritatea proiectelor datand din jurul anului 1940, identificat ca an de constructie a cladirii, conform listei cladirilor incadrate in Clasa I de Risc Seismic.

Originile sale evreiesti l-au fortat pe Krakauer sa paraseasca Romania in timpul razboiului. S-a inscris in armata engleza in 1943 si a fost in serviciu activ pana in 1947, cand a emigrat in Marea Britanie, tara care il gazduia deja pe unchiul sau. In 1949 si-a schimbat numele in John Kryton si s-a alaturat firmei londoneze Lewis & Hickey, lucrand la proiecte comerciale. Se pare ca o serie de magazine Marks & Spencer din Londra il au ca (co)autor.

In 1952 a emigrat iar, de data aceasta in Canada, stabilindu-se in Montreal. Aici a colaborat cu mai multe birouri de arhitectura in primii ani, iar din 1954 pana in 1980 a ramas fidel firmei Greenspoon, Freedlander & Dunne, Architects, unde a devenit partener in 1957. Ulterior a profesat independent, iar spre finalul vietii s-a mutat in Victoria, British Columbia. A murit vineri, 13 septembrie, 2002.

Desi putin cunoscut in Romania, Krakauer/Kryton a fost recunoscut ca un arhitect de valoare in Canada, fiind recompensat in 1964 de National Design Council cu premiul de excelenta in proiectare pentru cladirea C.I.L. din Montreal, iar in 1967 cu Medalia Massey pentru proiectul Place Victoria. Tot in 1967 a primit, pentru aceeasi cladire, Design Canada Concrete Award. 1970 ii aduce inca o Medalie Massey, pentru proiectul Westmount Square, o cladire atribuita renumitului Mies van der Rohe. Sa fi colaborat romanul Krakauer cu van der Rohe?

Sursa: Library and Archives Canada

Imagini: ©exhibitd