Cartofi gratinati, varianta light

N-am mai scris de mult timp o reteta, ceea ce nu inseamna ca nu am mai gatit deloc, ci doar ca de regula am fost prea hamesita in momentul in care mancarea a fost gata ca sa mai am rabdare sa o asez, sa o pozez si apoi sa si scriu despre dansa… dar iata! O mica-mica, usurica, reteta dietetica… pentru ca nu ma mai inteleg cu cantarul, asa ca studiez de zor variante light pentru toate retetele clasice. Oare care-o fi varianta light pentru minciunele? Doar un gand razlet…

Cartofii aurii, rumeniti in cuptor, cu o crusta aurie de branza deasupra, nu par prea dietetici, dar schimband unul sau doua ingrediente din reteta clasica, pot sa devina o varianta light demna de Weight Watchers! Cum de obicei la mine cantitatile nu sunt foarte exacte, depinzand de numarul consumatorilor si de foamea care-i macina, mergeti pe incredere… in voi!

Cati cartofi am avut, atatia am si facut, adica vreo sase cartofiori noi mai maricei, pe care i-am spalat bine si i-am taiat in rondele subtirele ca sa se patrunda usor. Si fiindca mai aveam si vreo patru morcovi razleti prin camara, i-am trecut si pe ei pe sub lama cutitului si-au iesit tot rondele, dar mai mici, ca sa se potriveasca frumos presarati printre feliile mai maricele de cartofi. Apoi am fiert nitelus cartofii si putin mai mult morcovii, care se patrund mai greu, ca sa nu-i astept in cuptor o vesnicie. Intr-o tava potrivita, le-am aruncat pe toate in dezordine, le-am sarat si piperat si m-am pornit pe sos.

Ca sa fie subtirel pentru mijlocel, sosul l-am facut doar dintr-o cana de lapte degresat, pe care l-am dat in clocot cu un praf de cimbru, unul de nucsoara si o frunza de dafin. Dar nu-i bai daca nu sunt fix astea trei, e liber la condimente… paprika, chili, oregano, toate-s la fel de bune. Sosul l-am turnat peste legume si s-a prelins frumos printre ele, sa ajunga in toate cotloanele tavii.

Deasupra am ras mult si bine destul cascaval light cat sa formeze o paturica groasa peste cartofi si am dat tava descoperita la cuptor, la vreo 200° C, pana s-au rumenit binisor.

Sigur ca puteam sa-i mananc si simpli, dar cum am citit eu undeva ca o portie de mancare trebuie sa aiba minim trei culori ca sa fie apetisanta ochiului si cum bucataria era deja cu fundul in sus, am sotat repejor niste mazare si cateva felii de ciupercute, in timp ce pe alt ochi, intr-o tigaie, sfaraia un cotlet de porc de origine controlata, pentru ca daca tot mananc rar carne, macar sa fie din cea buna. Si nici nu m-am simtit vinovata, pentru ca am evitat cascavalul gras, sosul cu smantana si faina si untul cu care in mod normal se unge tava. Change approved!