Tagliatelle cu galbiori

Marturisesc, nu stiam cum arata galbiorii pana acum o luna si nici nu stiam ca sunt corespondentul romanesc al mult mai fancy denumitelor chanterelle mushrooms. Se pare ca, in lumea gurmanzilor, e o specie foarte apreciata de ciuperci de padure, gatite ca niste delicatese, in retete simple ce le pun in valoare gustul special.

Long story short, cutreierand culoarele unui magazin, am dat peste niste caserole cu ciupercute galben-aurii, foarte simpatice, a caror eticheta declama inspirational: Galbiori, 500g. M-am gandit ca trebuie sa incerc sa gatesc si eu asa ceva si, desi la momentul respectiv nu ma documentasem despre cele mai oportune combinatii si moduri de preparare, intuitia mea se pare ca nu a dat gres: ii vedeam trasi la tigaie in ulei de masline, stropiti cu vin alb si inecati intr-un sos cremos de smantana, pentru a fi apoi serviti peste o portie de paste numai bune sa invarti furculita in ele si, bineinteles, cu un munte de parmezan deasupra.

Nu m-am mirat, deci, cand am constatat ca si celebra Martha Stewart gandeste aproape la fel ca mine, pentru ca multe din retetele pe care le-am gasit presupuneau exact ce am descris mai sus. Compiland cateva variante gasite pe internet, am creat varianta proprie de tagliatelle cu galbiori:

500 g galbiori

400 g tagliatelle

2-3 catei usturoi

50 g parmezan

100 ml vin alb

100 ml supa de pui

120 ml smantana

1 lingura ulei

1 cubulet de unt

cateva fire de patrunjel proaspat, tocat

sare, piper

Preparare:

Partea cea mai grea este curatarea galbiorilor. Multi spun ca, pentru a nu isi pierde din aroma, ciupercile de padure trebuie curatate usor de pamant cu o periuta sau cu o carpa umeda si nu spalate sub jet de apa. Din pacate, trebuie sa spun cu mana pe inima, cred ca cei care recomanda asta nu au si aplicat propria metoda, pentru ca este absolut imposibil sa cureti pamantul dintre membranele ciupercilor cu o periuta sau cu un servet. Astfel ca am apelat la solutia clasica si le-am luat la rand sub jetul de apa rece, pana cand au fost curate si frumoase.

Partea cea mai grea a trecut, tin sa mentionez totusi ca le-am tamponat putin cu servete de hartie, pentru a elimina apa in exces. Pentru ca unele ciuperci erau imense si altele foarte mici, pe cele mari le-am taiat bucati astfel incat toate sa fie apropiate ca dimensiuni si sa se gateasca in acelasi timp.

Tagliatellele se fierb in apa cu sare, dupa indicatiile de pe pachet, apoi se scurg si se dau deoparte, pastrand putin din apa in care au fiert (aceasta are amidon si este foarte buna pentru legarea sosurilor – unul din primele lucruri pe care le-am invatat de la Jamie Oliver).

Intr-o tigaie incapatoare, am incins uleiul si untul si am calit usturoiul timp de 1-2 minute. Eu l-am pus intreg, pentru ca nu am vrut decat sa dea aroma si l-am scos la final, dar daca vreti sa il mancati, puteti sa il taiati felii fine. Dupa cele 2 minute am adaugat ciupercile in tigaie si le-am gatit la foc mediu pana cand mare parte din apa pe care au lasat-o s-a evaporat.

Apoi am adaugat vinul alb si am asteptat sa se evapore alcoolul. Acum a venit randul supei de pui. Fiti linistiti, nu este nevoie sa gatiti un pui ca sa obtineti lichidul magic, apa fiarta + cub de gaina reprezinta marele secret.

Aici trebuie sa fac o paranteza: atunci cand am gatit eu, am omis sa pun cubul de pui sau vreun pic de Vegeta si nu mi-am facut griji, pentru ca eram convinsa ca aroma extraordinara a galbiorilor va fi suficienta; dar vai, cred ca galbiorii erau mai slab aromati (sau contrafacuti?), pentru ca la final nu a iesit atat de gustos pe cat ma asteptam si a trebuit sa torn un munte de parmezan peste ei; pe de alta parte, poate ma asteptam eu la prea mult, la intensitatea unor trufe sau altceva la fel de nerealist. In orice caz, cred ca supa de pui este decisiva in sporirea gustului.

Dupa ce si supa a scazut, am turnat smantana (preferabil smantana de gatit, dar daca nu aveti merge si smantana grasa) si un polonic din apa in care au fiert pastele si am lasat sosul sa clocoteasca putin, dupa care am oprit focul si am presarat si patrunjelul.

Pastele fierte le-am rasturnat in tigaie si am amestecat cu sosul de ciuperci, iar la final am gustat si am asezonat cu sare si piper. La servire, am adaugat deasupra parmezan… mult!