Marea renovare ep. 3 – functiune si… (re)forma?

Cine nu are si isi doreste duplex, casa cu etaj, mansarda, orice tip de locuinta cu scara interioara pe care sa coboare – doamnele, evident – ca o vedeta hollywoodiana, in rochie de seara, pantofi cu toc si coafura perfecta, mana sus! Mda, asa ziceam si eu, pana am tras cateva cazaturi bune pe treptele bine lacuite din fostul meu apartament. Oi fi eu mai repezita, dar senzatia cand iti infigi noada in muchia treptei sau cand te duci de-a dura jumatate de rampa e inegalabil… de dureroasa! Asadar, acum ma bucur din tot sufletul ca nu trebuie sa urc si sa cobor tot timpul un etaj, desi era un avantaj clar pentru silueta.

Am explorat, pana acum, splendoarea dezolanta a noii mele locuinte, asa cum am gasit-o in toamna anului trecut si prima etapa a lucrarilor, cea in care ajunge sa arate foarte, foarte rau, inainte de a arata bine.

Dar nu vreau sa sarim peste un pas foarte important: de la ce am plecat si la ce vreau sa ajung, planimetric vorbind – iar iese limbajul profesional la suprafata, ce sa-i faci?

planul initial

Exhibit A – pentru profani, un simplu plan cadastral… pentru mine, un ocean de posibilitati. Pe scurt – un hol lung si ingust, doua bucatarii si trei camere maricele, plus trei bucati camarute… what to do? Evident, lucrurile in realitate nu coincid cu desenul, asa ca primul pas a fost un releveu al situatiei reale si o evaluare – din privire – a potentialului fiecarei camere.

Din cele doua bucatarii (2 si 3 pe plan), numai una putea ramane, iar criteriul a fost dimensiunea mai mare a ferestrei – nr. 3 a castigat prima batalie. Bun, acum am ramas cu o camera prea mica pentru un dormitor, ce sa facem cu ea? Din moment ce baia cu balcon (5) nu mai poate fi baie – instalatiile fusesera deja deviate – era nevoie de cel putin o baie completa, sau si mai bine, doua. Tot din cauza traseelor de instalatii existente, camera 2 a devenit baia mare, iar camera 9 o baie mult mai mica. Initial, nimeni nu m-a crezut cand am spus ca in cei 1,7×1,65 m vor incapea wc, lavoar si dus, dar… o sa vedeti!

Odata stabilite aceste coordonate esentiale, ramaneau de clarificat doua aspecte: care va fi camera de zi si ce vor deveni cele doua camarute ramase pe partea stanga a holului – partea stanga cum intri in casa si mergi pe coridor.

planul dupa interventie

Fiind in partea din spate a cladirii, apartamentul e destul de umbrit, asa ca nici una dintre camerele de locuit nu e foarte luminoasa. Totusi, ca sa nu dorm mai mult decat de obicei si sa evit astfel doborarea recordului mondial la somn, am ales camera cu ferestre mai mari pentru a indeplini acest rol. In plus, camera de zi are un plafon decorat, de care era pacat sa nu se bucure toti viitorii vizitatori.

In dormitor, intrarea se facea fie prin sala de baie, fie direct din hol printr-o usa in capatul acestuia: o usa foarte ingusta, probabil pentru accesul servitorilor. Stiu, pe planul initial nu apare usa din sala de baie – ca in orice casa veche, existau foarte multe usi intre camere, unele au fost zidite si nu apar pe plan, insa tocul si usa propriu-zisa ramasese acolo, sub tencuiala. V-ati prins despre care e vorba?

in reluare – camera cu balcon si cele doua usi care dadeau catre

dormitoare, din care a ramas doar cea din stanga

Am scos doua sau trei usi pe care nu le voi mai folosi, am zidit golurile ramase si am obtinut in final inca un hol, mai larg si mult mai luminos, care va aduce lumina prin usile de la balcon si in holul initial, care altfel ar fi ramas ingust, intunecat si trist.

Cele doua camarute ramase au primit roluri strict functionale, dar foarte potrivite – in cea mai mica vor fi montate centrala termica si masina de spalat, iar cea mai apropiata de intrare va deveni camara de alimente, din motive de spatiu redus in bucatarie, dar si pentru ca este o camera mai “rece”, care nu va fi incalzita decat indirect prin peretii comuni cu celelalte spatii interioare.

Gata, va scot din tornada asta a inversarii rolurilor intre camere, scos usi, pus usi… trecem la treaba! Dupa decopertare, incep lucrarile “grele”: tencuieli si sape armate, umpluturi de zidarie, schimbarea tamplariei exterioare, curatarea caramizii la peretii care vor ramane aparenti, traseele de instalatii electrice si termice. Daca la prima vedere, facusem o estimare a operatiunilor si materialelor de care era nevoie, socoteala din targ nu s-a potrivit deloc.

totalul incredibil: aproape 200 de saci de materiale

Primo: diferenta de nivel dintre pardoseala de mozaic din hol si bai si planseul de beton care ramasese descoperit dupa scoaterea parchetului si dusumelei era imensa! Ca orice arhitect (usor) obsedat de detalii, vroiam ca la final sa nu am praguri denivelate. Mai mult, nu am vrut sa distrug mozaicul, ceea ce ar fi fost anevoios, costisitor si dezavantajos din punct de vedere al rezistentei placii de beton. Secundo: peretii erau – putin spus – strambi, lucru greu de evaluat corect cu ochiul liber pe vremea cand erau finisati. Solutia: iarasi foarte multi saci! De data asta, plini cu ciment. Peretii au primit o tencuiala armata atat de groasa, incat muncitorii mei cred ca au blestemat ziua in care s-au inhamat la lucrarea asta.

partea mai putin sexy a amenajarilor interioare

Dar partea care i-a ingrozit cu adevarat a fost planul instalatiilor electrice, realizat de a dumneavoastra abila arhitecta. Cautand cu ardoare sa evit tiparul clasic de “lustra in centrul tavanului” si atat, am dat frau liber fanteziilor mele si am umplut casa de spoturi, aplice, prize si intrerupatoare simple si cap scara, incat bietul electrician la un moment dat a cedat nervos si a calcat planul in picioare. True story!

cosmarul unui electrician

coridorul, la fel de neclar pentru mine ca si poza

In mare, lucrarile au mers bine si repede. E absolut normal ca intr-o cladire veche sa apara surprize in timpul executiei, ceea ce nu inseamna ca nu se poate intampla si la o constructie noua.

Instalatiile termice si sanitare au mers mai usor, centrala termica (pe gaz) avand propria camaruta tehnica (unde mai nou sta si masina de spalat), astfel incat toate tevile si racordurile nu sunt vizibile prin casa si mai ales, cum se obisnuieste acum, in bucatarie. Montajul a fost usor, punerea in functiune – multumesc, GDF! – a durat “doar” trei luni, stimabilii binevoind a porni gazele odata cu venirea primaverii, cand evident nu mai era o urgenta pentru mine.

un tavan pictat artistic? nu, doar proaspat tencuit

Imagini: ©exhibitd