Târgu Mureş: arhitectura cu plus şi minus

Nu stiu cum sunt alti bloggeri, dar eu tin puse bine cateva serii de fotografii pe care sper candva sa am timp sa le insailez in cate un articol-document. De obicei e vorba de imagini suprinse pe parcursul unor calatorii, in Romania sau in afara ei; tot de obicei, surprinse in imagini sunt cladiri, scene urbane sau peisaje, pe care nu pot sa nu le tot compar intre ele si sa ma gandesc… cum ar fi daca la noi ar fi ca la altii, sau de ce este asa si nu altfel. In lipsa perspectivei ca la noi sa fie ca la ei, din cand in cand mai analizez situatia, cu bune si cu rele, si uneori incerc sa folosesc blogul – nu pentru asta exista? – ca sa prezint exemple din ambele tabere. Daca macar cateva persoane incep sa judece cu alti ochi ceea ce vad in jurul lor, cred ca pot sa imi consider misiunea indeplinita.

Vara trecuta am stat cateva zile in Targu Mures: oras frumos, cu traditie, cu multe cladiri frumoase si un centru civic vizibil ingrijit. Mi se pare normal pentru orice oras, mai ales cand ai una dintre cele mai reprezentative cladiri in stil Art Nouveau din Romania – Palatul Culturii, proiectat de arhitectii Komor Marcell și Jakab Dezső. Cladirea palatului este exemplar restaurata, ceea ce nu se intampla in multe cazuri. Ca o paranteza, ganditi-va cum ar putea sa arate multe dintre monumentele ale caror detalii le admiram azi, in cazul in care va fi adoptata propunerea de modificare a legii care ar permite “polistirenizarea” cladirilor de valoare.

Parcurgand la pas orasul, am admirat cladirile vechi, insirate de-a lungul stradutelor ce urmeaza serpuit relieful si m-am pierdut in tesutul dens, oprindu-ma sa studiez minute in sir detalii subtile ale unor case aparent modeste, dar in imaginea carora transpare gandirea atenta a unui arhitect.

Pauza binevenita am facut-o la Piaf Cafe, loc descoperit intr-o vizita anterioara si de care m-am indragostit pe loc, pentru amenajarea simpla care respecta cladirea veche din caramida ce ii este gazda, dar si pentru smoothie-urile si shake-urile senzationale. O ora petrecuta in gradina din spate mi-a incarcat bateriile pentru inca o tura prin oras.

Pe strazile ce urca spre Platoul Cornesti sunt, poate, cele mai reprezentative locuinte din oras. Privelistea spre centru reprezinta unul dintre motivele pentru care cartierul si-a castigat acest renume. De aici incolo, totul este discutabil… Pe masura ce urci, cladirile vechi sunt din ce in ce mai putine, facand loc “vilelor de lux”, in sensul in care termenul e inteles in Romania. Suficient sa spun ca arhitectura de calitate reprezinta aici exceptia si nu regula. Cateva case noi, razlete in peisajul violent colorat, tin o lectie prea discreta de arhitectura, fiind probabil privite de sus, cu dispret, din turnuletele adiacente.

Sa incepem cu un tricolor… vesel, nu?

O casa cam… simpla. Probabil model austriac dintr-un catalog de case-tip din lemn. Oare nu si-a permis o arhitectura ca cele de mai sus? 😉 

Balustrii nu sunt niciodata in exces…

O geometrie abstracta... a vrut sa incerce ceva modern.

Prea discret, nu se vede de la o posta…

Inchei cu inca un exemplu pozitiv, Casa P, proiectata de arhitectii biroului DE3 si prezentata in revista Igloo, o locuinta care isi respecta situl si alege sa arate strazii o fatada discreta, preferand sa se desfasoare nestingherit spre peisaj. Oare cati trecatori au apreciat solutia si detaliile? Va las sa va ganditi.

Imagini: ©exhibitd